sesiune si fast food
perspective

Facultate, sesiune şi mâncarea de la fast food

Bine v-am regăsit după o lungă perioadă în care mi-am lăsat blogul în sertar. Aş fi ipocrită dacă aş spune că nu am avut timp să scriu (timpul înseamnă priorităţi), dar să spunem că mi-am rescris câteva pagini în cartea vieţii.

Facultatea ar fi prima pe listă despre care mulţi tineri de vârsta mea au câte ceva de spus. De la cursuri, la profesori, la chiulit (care nu se mai numeşte aşa) pâna la faptul că m-am îngrăşat 3 kilograme de când bag în mine Mc. Donald’s şi KFC în Piaţa Romană. Nu ştiu despre voi, dar mie după fiecare curs mi se face foame, iar Luca, Paul şi alte ispite de simigerii, patiserii şi cofetării flirtează cu mine în fiecare zi. Cred că este deja clişeic să spun că am la cămin zacuscă şi pate, dar am zis să menţionez de dragul studenţiei.

Cât despre experienţă… aş zice că oamenii  de la facultate sunt mult mai sinceri. S-a terminat cu dorinţa de imagine, s-a terminat cu figurile, iar din persoana care te credeai a fi vedetă în oraşul tău, aici ești doar o altă căprioară în junglă. Toată lumea îşi spune povestea şi nu este zi în care să nu aud replica: “Ce bine este să nu te cunoască nimeni in Bucureşti!”. Ador cum toate colţurile României se adună in capitală. Îmi iubesc colegele şi accentul lor de oltence şi moldovence. Am învăţat că perfectul simplu se folosește pentru acţiuni trecute în ultimele 24 de ore, după ne intoarcem la perfectul compus… învățai si eu ceva. 😉

O alta vorbă de duh ar fi legată de virginitate. Cunoașteți poveștile acelea cu fetele care își vând virginitatea pe internet? Colega mea extrovertită contemplează și răspunde…”Și eu ca proasta am dat-o pe degeaba!”.

Materiile nu mai sunt cu kilogramul (aparent într-un semestru), presiunea din aer se rărește și responsabilitățile cresc. Spontaneitatea învățământului universitar este că după ce termini un semestru, termini o disciplină, ca mai apoi să vină alta nouă în loc. Atâta cunoștință se așteaptă ministerul educației ca tinerii studenți să acumuleze?

Totul se mișcă atât de repede, precum grăsimea ce se depune pe coapse de la crispy strips… când înveți ți se face foame. Câteva impresii despre sesiune: PARCĂ NU SE MAI TERMINA! Trăiești cu senzația că ești în sesiune de când tocmai ai venit de la Untold, în august. Când se termină, tragi un pui de somn, bei un pahar cu apă și începe iar facultatea. Viața asta de om mare…

Un moment de sinceritate: habar n-am ce se întâmplă cu viața mea. Nu am nicio idee dacă doar eu mă simt atât de confuză sau dacă mai sunt și alți tineri care se simt cumva presați de viitorul lor profesional, dar și de întrebarea filozofică: “Ce vreau să devin când voi fi mare?”. Sper să am și alți “consăteni” care să mă înțeleag ă de-a dreptul (peste stângul).

Dar până la urmă, ce este mai frumos la adolescență dacă nu incertitudinea? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *