tineri care dansează
sos

OARE DUCEM LIPSĂ DE CONȘTIENTIZARE? Partea a II-a

Mă simt trecută de pubertate, simt că m-am maturizat foarte mult în ultimii 2 ani. Nu cred că aș mai vrea să mă întorc acolo, e teren minat, dar este atât de frumos…

Nu mi-am pus niciodată la 16 ani întrebările pe care mi le pun acum, sau cel puțin nu-mi aduc aminte să o fi făcut. Ce însemna timpul pentru mine? Oare era valoros? Câtă valoare i-am dat?

A doua tabără coolturală a avut loc la “Gura Portiței”, un sat de vacanță pe o insuliță în Delta Dunării, de unde am crezut că nu mai scap. Știți cum este când toată lumea laudă un loc și îți spune cât este de extraordinar, iar tu îți faci așteptări și îți iei cu tine un gentoi de creme, de loțiuni, enșpe mii de ținute fashion, costume de baie pentru poze (nici nu mai continui) și descoperi că paradisul arată ca o căbănuță de 2 pe 2 cu două paturi și două prize (Doamne ajută și cu acelea). Nu mai faceți asta, oameni buni! Uitați-vă la fața omului și analizați să vedeți dacă persoana respectivă este suficient de încărcată din toate părțile ca să lase deoparte orice și să se bucure de sălbăticie (cine a fost acolo cunoaște, cine nu, sper să ajungeți, așa ca experiență :)).

Revenind la subiectul principal, tabăra, tărâmul făgăduinței pentru tinerii vizionari (grupa 14-18 ani) arată mișto: plajă, piscină, soare, nisip, dușuri la comun, țânțari și transpirație (plinăăă de hormoni). Dar hai să nu uităm că vorbim de o tabără culturală. De data aceasta am avut mai multe emoții, trebuia să fie mai greu; nu erau cu mult mai mici decât mine, dar era al naibii de greu. O apropiere de vârstă ca aceasta distruge orice barieră a unei aparente maturizări și conștientizări a persoanei mai mari. Nu contează că tu ai 16, eu 20, suntem la fel. Lucru ce eu nu l-am înțeles de la început.

Nu cred că vă dați seama cât este de ușor să te pui rău cu un tânăr în zilele noastre. În toată strădania ta să le transmiți un mesaj real ei tot vor găsi ceva ce să-ți reproșeze, să li se pară că este greșit, pentru că au tupeu (iar acest tupeu se traduce prin inițiativă, încăpățânare, dorință de afirmare, naivitate, egoism, prostie, inteligență). Pe vremuri adolescenții tăceau și ascultau, cel mult boscorodeau în șoaptă ce nu le convenea. Cum e mai bine? Să taci, să zici, prostii sau lucruri bune?

Toți au visuri mari, toți vor care mai de care medici, legiști sau nu, antrenori de fotbal, atleți, biochimiști, politicieni și spun că ei lucrează la visul lor, iar cu toate acestea nu acordă valoare timpului, spunând că timpul nu este cea mai de preț resursă când ai bani și sănătate. Concluzie: adolescenții nu mai pun preț pe timp. Treaba aceasta m-a deranjat teribil pe moment; nu pun preț pe timp, dar se plâng că stau la un workshop mai bine de trei ore, în loc să fumeze și să bea pe malul mării. Nu poți să le zici realitatea și să le spulberi visurile, deoarecere vor veni mamele lor să ne acuze că le-am descurajat copiii și i-am făcut să reflecteze prea mult la viața reală…

Până la urmă își vor da ei seama, au timp… nu-i judec, poate așa eram și eu, sunt tineri cu capul în nori, plini de pretenții și frustrări… sau frici. Îi las să se mai coacă așa cum m-am copt și eu.

În final am înțeles că este o linie fină a respectului ce o bună parte din junime o trece. Aveți respect, fraților, că o să vedeți pe pielea voastră!

PS: Mă scuzați dacă m-am exprimat prea dur, dar nu m-am putut abține! Trebuie să ne trezim, nu-i așa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *