sos

OARE DUCEM LIPSĂ DE CONȘTIENTIZARE? Partea I

Mi-e dor să mai fiu copil, să nu-mi pese de ziua de mâine și să știu că singura mea responsabilitate este să mă joc de dimineața până seara, mai ales în vacanță. Dar să-mi doresc să fiu copil din nou în era tehnologiei? Cum este să fii copil cu iPhone, sau cu Facebook, sau Instagram? E distractiv? E educativ? E real?…

Am aflat jumătate din răspuns. În această vară am avut șansa să particip ca invitată și posibilă dătătoare de inspirație la niște tabere culturale (coolturale chiar), oportunitate ce m-a adus aproape de tinerele generații ce vor veni. Aproape că eram mai entuziasmată eu decât ei să fiu acolo, ceea ce nu mi s-a părut chiar bizar; pentru mine prima data ca trainer, pentru ei poate că a 10-a tabără.

Prima destinație, spațiul copiilor, al fragilității și inocenței, chiar înainte de trecerea fascinantă în pubertate (grupa de vârsta 9-13 ani) a fost la Valea Lotrului. Un loc aproape uitat de lume, cu un aer ce eu greu îl mai respir în Ploiești, cu muuult spațiu de cutreierat și descoperit și cu o gloată de copii ce tocmai au împânzit Complexul Turistic Valahia.

Aveam la dispoziție 3 zile să le transmit ceva, orice, de bine, de rău, de viață, ceva care să le capteze atenția și să-i facă să reflecteze mai târziu, când vor fi mai mari.

Observații simple: se întâmplă totul prea repede în 2018. Deja aveau relații “stabile”, conturi de Instagram lucrate, cultura limbajului licențios, grupuri pe whatsapp, documentați nu mai zic, despre orice, ei bine, aproape orice. Mă întreb de ce se grăbeau, au atâta timp…

Nu a durat mult până mi-am ales un favorit. Vă rog nu mă judecați și îmi pare nespus de rău, dar sunt om și iubesc ceea ce apreciez și îmi seamănă. Fetița al cărei nume nu vi-l spun, e prea frumos, nu vreau să-l știți, m-a cucerit și m-a făcut să conștientizez atâtea lucruri că mi-e frică să vorbesc.

Domnișoara care mi-a arătat prima o fotografie făcută de ea (un buchețel de flori deasupra unei ape, atât de simplu și totuși atât de complicat), mi-a vorbit despre “Împăratul Muștelor”, despre complexitatea poveștii de dincolo de aparențe, cum noi ne naștem cu un miez de rău în noi… această domnișoară care prefera să citească în loc să stea pe Facebook, să simtă apa rece din râu cum îi înțeapă vârfurile degetelor în loc să-și facă poze, să scrie povești în loc să scrie mesaje, m-a făcut să realizez câte valori pierdem și cât de greu ne dăm seama de lipsa lor. Ne dăm seama atunci când vedem un copil aproape geniu, știutor de de toate, însetat de cunoaștere și cultură, treaz și real care este totuși MARGINALIZAT pentru că nu este că ceilalți; pentru că poartă ochelari, citește și este pasionat de Harry Potter, pentru că nu are Facebook și vrea să se joace, să discute, nu să dea like-uri.

Copiii aceia, aceștia și mulți alții au atât de mult potențial, pierdut uneori în inimioare, follow, like, instastory-uri. Ar trebui să respire cunoaștere, să fie curioși, să devină mari, nu sclavi pe pământul ce ne domina sub numele de Social Media! De ce acum? De ce de la această vârstă, când mai ai atâtea de citit și învățat, de aflat și rumegat? Îți rămâne toată adolescența și tinerețea să fii popular și să te afirmi, dacă asta îți dorești! Ia te rog o pauză și fii copil când ești copil, nu te grăbi, nu te grăbi!

Îți mulțumesc viitor tânăr frumos care vrea să devină politician, poate scapi țara aceasta de corupți și penali pentru că m-aș simți în siguranță cu tine acolo sus! Mulțumesc că m-ai deșteptat și m-ai convins să nu-mi las viitorul copil să se piardă. Mi-aș dori să fie aproape ca tine, dar nu poate fi la fel, pentru că ești unică!

Toți suntem unici și frumoși! Hai să schimbăm în bine ca să mai am și eu curaj să cresc copii în această lume!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *